Simturi...printre lenjerii

Exista o arta in venirea fiecarui anotimp in vietile noastre. Spun asta pentru ca frigul ne este grija primordiala din stramosi. De obicei dezghetul sufletesc incepe atunci cand trupul simte caldura prin zambete, prin lenjerii de pat, prin conjuncturi. Sentimentul timpului pierdut, stresul jobului, plansul vecinului, mana intinsa a saracilor, nu fac decat sa ne osandeasca trupurile si sa le tranteasca obosite in pat.  Stiu sa se strecoare pe sub epiderma si pe sub oase, lasandu-ne senzatia ca nimic nu mai poate readuce placerea unui moment de relaxare.

Dar momentele te prind din urma, iti zambesc cu speranta si iti dau acel sentiment ca inca esti in viata, ca traiesti si ca mai poti rasufla. Poate sunt putine, dar sunt acele clipe cand stai tolanit in iarba si respiri libertatea, sunt acele clipe cand te intinzi in lenjerii de pat satinate si respiri placerea unui ragaz, sunt clipele cand ai dreptul sa visezi. Tot ceea ce ne inconjoara contribuie la desfatarea simturilor sau dimpotriva la adormirea lor. Cum oamenii au drepturi egale, trebuie sa aiba si dreptul de-a visa in propriile lenjerii de pat la profetia eliberarii. Formele si textura care ne inconjoara dau vietii noastre imbold si sufletului taria ca maine o poti lua de la capat. In ciclicitatea momentelor, venirea fiecarui anotimp ne aduce o binefacere dar si sentimentul conturarii individualitatii umane. Iar seara cu capul plin de ganduri si trupul ostenit ajungem sa avem parte si de o clipa a noastra cand ne putem trage cearsaful dincolo de linia ochilor si de sentimentele de ratacire. Simti cum lenjeria este o parte a existentei tale si te ajuta ca un vechi si bun prieten sa treci peste inca o zi. Arta de a trai este arta de-a ne bucura si de-a ne folosi de tot ceea ce ne inconjoara.