M-am nascut in perioada in care moda era sa iesi in spatele blocului sa te joci, nu sa stai pe Skype, cu castile in urechi si sa incerci tot felul de jocuri in retea. Pe vremea cand eram eu copil, mama ma ruga sa intru in casa, nicidecum sa mai ies si eu pe afara, asa cum e acum. Nu aveam telefon. De fapt, mint, aveam: roz, de plastic, surpriza din pufuleti. Nu aveam Iphone, Samsung Galaxy sau HTC One.
Pe vremea mea, copii parca erau mai fericiti. Tin minte ca de Craciun de strangeam toti si mergeam la colindat. O data am construit o ,,masina” de maturare a zapezii. Nu a fost foarte greu: am luat o sanie, niste crengi mai groase de brad pe care le-am legat cu sfoara de talpile metalice ale sanii. Tin minte ca lumea ne-a apreciat foarte mult atunci, unii ne-au dat si cateva dulciuri. Iarna faceam concurs de construit oameni de zapada, ne bateam cu bulgari, construiam casute din zapada si stateam acolo, jucandu-ne.
Zilele onomastice ni le tineam in apartament, nu la diferite cluburi de joaca. Eram multi, inghesuiti, dar ne distram pe cinste. Ne faceam cadouri ceasuri de birou si oracole, nu MP3-uri sau haine de la Zara. Intr-adevar, nu eram asa moderni, dar cand cineva ne intreba cine a fost Stefan cel Mare, stiam toti ca a domnit in Moldova timp de 47 de ani. Ne iubeam tara si ieseam cu tricolorul legat de gat in fiecare an de 1 decembrie.
Zilele onomastice ni le tineam in apartament, nu la diferite cluburi de joaca. Eram multi, inghesuiti, dar ne distram pe cinste. Ne faceam cadouri ceasuri de birou si oracole, nu MP3-uri sau haine de la Zara. Intr-adevar, nu eram asa moderni, dar cand cineva ne intreba cine a fost Stefan cel Mare, stiam toti ca a domnit in Moldova timp de 47 de ani. Ne iubeam tara si ieseam cu tricolorul legat de gat in fiecare an de 1 decembrie.
Noi am fost cei care ne-am temut pentru parintii si rudele noastre in 1989. Tot noi am fost cei care au suportat repercusiunile revolutiei, haosul care a urmat in anii urmatori. Noi am fost cei care am descoperit pentru prima oara tehnologia si am incercat sa o intelegem. Primul calculator l-am avut tarziu si parca atunci cand eram in fata monitorului ne era dor de jocurile de pe Nintendo.
Sincer vorbind, am fost si suntem o generatie de sacrificiu. De la noi se asteapta schimbarea, dar multi uita ca noi am fost crescuti pe timpul in care era interzis sa spui anumite lucruri, in care libera exprimare era limitata, aproape interzisa. Copii nostri sunt de fapt si de drept schimbarea. Ei sunt cei care trebuie sa-si asume responsabilitatea de a face ordine in tara.
Sincer vorbind, am fost si suntem o generatie de sacrificiu. De la noi se asteapta schimbarea, dar multi uita ca noi am fost crescuti pe timpul in care era interzis sa spui anumite lucruri, in care libera exprimare era limitata, aproape interzisa. Copii nostri sunt de fapt si de drept schimbarea. Ei sunt cei care trebuie sa-si asume responsabilitatea de a face ordine in tara.
Nu-i condamn si nu ii judec pe copii care nu stiu sa se joace Ratele si vanatorii sau Flori, fete si baieti. Este normal ca ei sa evolueze odata cu tehnologia. Nu ar trebui sa fim absurzi si sa le cerem sa nu acceseze internetul pana se fac mai mari, ci ar trebui sa ii lasam sa acceseze doar site-uri pe care le alegem impreuna cu ei. Ar fi util daca am merge pe principiul: Te las sa-ti deschizi aripile, sa zbori, dar iti voi limita spatiu de zbor pana vei fi indeajuns de matur incat sa-ti dai seama singur pana unde te poti inalta.
Generatia din ziua de azi trebuie inteleasa, nicidecum judecata. Asa cum noi ne jucam afara cu mingea, asa si ei se joaca pe telefoane si laptop-uri. Credeti ca daca noi am fi avut la varsta lor asa ceva, nu le-am fi folosit? Sa fim sinceri cu noi insine. Incercati sa fiti mai intelegatori cu privire la copii anilor 2000, nu e vina lor ca s-au nascut in era in care tehnologia evolueaza in fiecare secunda. Si noi am fost copii, si pe noi ne-a inteles cineva. Faceti la fel.
No comments:
Post a Comment