Ce inseamna "A merge la Canossa"

Poporul roman este plin de legende si de  mituri insa in istoriile universale gasim povesti si mai fascinante care au dat nastere unor adevarate replici de baza sau cel putin formule populare care sunt rostite adesea. A merge la Canossa este una dintre ele si o vom explica in randurile ce urmeaza:
 
In Evul Mediu, sistemul puterii functiona prin doua componente: un suveran care administra existenta materiala a oamenilor si un pastor care avea grija de suflete adica Papa. Imixtiunile reciproce ale celor doi conducatori erau frecvente, ca si cum fiecare dorea sa demonstreze vocatia de a fi in fruntea celuilal domeniu. Deseori se ajnge la un joc diplomatic de panda si prefacatorie, fiinda orice fel de conflict presupunea riscuri mari: nesupunerea cu putere de exemplu molipsitor, lipsa unei sustineri corespunzatoare etc. Ca arma redutabila Papa avea decretul de excomunicare a celui care il considera culpabil, ceea ce presupunea incetarea activitatii bisericii, indemnarea supusilor supusilor la neascultare si revolta, izolarea in relatiile cu alte state si altele.
 
In a doua jumatate a secolului al unsprezecilea s-a desfasurat o infruntare memorabila intre capul bisericii si imparatil Hneric al patrulea al Germaniei. Ca sa evite amestecul suveranilor Sfantului IMperiu Roman ( fiinda acestia nu se sfiau sa isi exercite influenta, indeosebi in campaniile de alegeri), din 1059, papa Nicolae I schimba sistemul electoral, prin constituirea unei adunari - Colegiul Cardinalilor - ca rogan de desemnare a unui nou papa.
 
Astfel ajunse in fruntea bisericii, in 1073, papa Grigore al saptelea hortarat sa guverneze imparatii mai mari sau mai mici si sa impuna masuri riguroase in functionarea bisericii. In Conflictul Investiturilor el statueaza celibatul preotilor si rangurile eclezisatice. Fostul fiu de taran de Toscana decreteaza atotputernicia papei, care se putea exprima prin veto la orice lege sau masura a vreunui principe al timpului, si toti i se supun din convingere sau condescenta, sau teama, cu exceptia lui Henric al patrulea la Germaniei.
 
Cei doi gasesc forme de afirmare papa adaugand teribila masra a excomunicarii. Apreciind lucid situatia Henric constata imprejurarile nefavorabile care ii puteau fi fatale si trece Aplii, iarna, ca sa il intalneasca pe Grigore al saptelea la Canossa. Acolo face penitenta imbracat in haine de calugar, rugandu-se timp de trei zile si pocaindu-se in asteptarea unui gest de bunavointa din partea suveranului pontif. In cele din urma este iertat dar pacea dureaza putin si ciocnirea  reizbucneste, declansand un alt episod.
 
A merge la Canossa are ca sens asumarea unei umilinte uriase in semn de regret pentru greselile savarsite impotriva unei autoritati care se vrea absoluta.

No comments:

Post a Comment