Am un bebelus in burta

Daca ma intreba cineva acum cateva luni ce planuri am de viitor i-as fi spus ca vreau sa plec din orasul asta ordinar in care m-am nascut si care nu-mi ofera absolut nici o persectiva si in care am revenit de nevoie. Adica as pleca din Galati. Si as face in continuare asta numai ca nu cu aceeasi ura. Si daca ma intreba cineva acum sase luni cum am de gand sa imi traiesc viata sau ce tel maret am eu… i-as fi zis ca … nu stiu sau ca vreau sa calatoresc.

Familia este un lucru important in viata fiecaruia, si in a mea de asemenea, cu sigura diferenta ca nu m-as fi gandit sa imi fac una, cel putin nu prea curand. Eh, iaca nah! acum am un bebe in burtica si in aceste sase luni mi-am schimbat radical viata - nu stilul ci intreaga viata. In primul rand prietenul cu care ieseam la berici pana la 3 dimineata si cu care lenevam in pat pana la ora 11 - este acum tatal copilului meu si sotul meu, iar casa noastra nu mai inseamna o garsoniera intr-un cartier de nefamilisti ci un apartament cu doua camere pe care acum il renovam si incercam sa il facem o locuinta cat mai placuta pentru viitorul nostru copil. Ciudata senzatie, cum ti se schimba viata radical insa si mai ciudat este felul in care ti se poate schimba gandirea atunci cand e vorba despre o alta persoana, una mica, una a carei viata depinde de tine.

Am un bebelus in burtica si sta sa eclozeze, iar sentimentele pe care mi le naste prezenta lui (de fapt a ei - pentru ca va fi o fetita) sunt inexplicabile si se pare ca tot mai abundente si mai adanci. Istorioara Evei se va scrie incepand cu luna Septembrie din cate mi-au zis doctorii si pana atunci mami face tot posibilul sa transforme lumea in care ea se va naste, se va lupta cu toate fiarele pamantului si va lua masurile necesare pentru ca zambetul ei sa fie infinit si permanent.

No comments:

Post a Comment